“Lucrurile” care contează

Trăim într-o lume a noastră pe care din când în când o împărțim cu câte cineva, familie, iubit/iubită/soț/soție, prieteni, colegi, amici și tot așa mai departe…sau, poate, de fapt, împreună cu ei creăm o lume, un univers pe care îl definim prin prisma principiilor, întâmplărilor, legăturilor pe care le avem cu cei din jur, prin prisma viselor îndeplinite sau nu, a oportunităților care ne sar în cale, a reușitelor și a eșecurilor. În ultimul timp am senzația că există din ce în ce mai mulți oameni care, victime ale presiunii societății, își setează obiective importante de atins pentru că ” e vârsta” la care este oportun să faci asta…și cât mai repede dacă se poate. Ce mă întristează însă este ca multe din obiectivele astea sunt în mare parte materiale iar mirajul conform căruia “cu cât mai mult cu atât mai bine” este în floare și îi conduce pe aceștia pe drumul în care serviciul și cariera sunt pe primul loc sub pretextul că “e doar o perioadă”.

Nu sunt idealistă, romantică, naivă sau “clișeică” cu fraze în genul “Oamenii nu mai știu să se bucure de un răsărit de soare, de un zâmbet sau de primul ghicel.” dar cred că atâta timp cât ai argumente care te fac să spui asta și atâta timp cât o crezi pentru că o simți, clișeul dispare. Am văzut de curând filmul Awakenings și pe lângă admirația enormă față de  Robert De Niro (care nu contenește să mă uimească de fiecare dată) și Robin Williams, am făcut legătura contant cu realitatea în care trăim. Uitându-mă la film am trecut treptat prin stări când am râs empatic, stări în care mi s-a făcut inima cât un purice, nu de frică sau de suspans, ci de milă combinată cu realizarea faptului că noi, oamenii, putem fi atât de neputincioși în relațiile cu ceilați și chiar și în relație cu noi înșine. Încă nu îmi dau seama ce a mai trist dintre cele două. În ultimele luni am trecut prin niște schimbări de atitudine, sentiment, abordare a lucrurilor…schimbări pe care le-am realizat în mare parte după ce s-au produs pentru că am observat că sunt mai calmă, mai echilibrată, mai tolerantă, mai atentă la lucrurile care mă fac fericită, mai înțelegătoare și încerc să nu mai judec oamenii pentru alegerile pe care le fac și pentru ceea ce sunt.

Awakenings nu a făcut altceva decât să îmi întărească și mai mult ideea că putem fi fericiți având lucruri simple, bucurându-ne cu adevărat de momentele pe care le trăim, oamenii pe care îi întâlnim, locurile pe care le vizităm, bătăile de inimă intense sau în ritm normal. Nu știm niciodată ce urmează să ni se întâmple și nu o să știm vreodată. Care este atunci rostul să trăim în proiecțiile pe care ni le facem despre viitor sau să renunțăm la lucrurile care ne fac fericiți pentru a face eforturi să obținem cariera perfectă, casa pe care o vor ai tăi sau poziția pe care crezi că cei din jurul tău ar admir-o?! De ce trebuie să trecem prin momente grele, decepții, lacrimi, inimi care dor, incertitudini debusolante și universuri zdruncinate pentru a realiza de fapt ceea ce conteaza, ceea ce ne face fericiți, împliniți și ne dă putere?! Răspunsul cel mai coerent pe care mi l-am dat a fost că uneori schimbarea doare. Uneori durerea e un lucru necesar, oricât de ciudat ar suna asta. E ca o julitură la genunchi. Te doare, curge sânge, ustură. Pui un leucoplast și vrei să se vindece. Treptat începe să prindă coajă dar, fie pentru că te mănâncă sau pentru că nu e estetic sau nu ai răbdare, începi să rupi coaja. De la momentul în care nu te mai durea, acum ai revenit la o durere și ai prelungit timpul de vindecare al juliturii. Așa e și în realitate. Trebuie să lași lucrurile să treacă, să se vindece de la sine. Trebuie să accepți că te doare și că o să te mai doară dar ca treptat o să doară mai puțin până când nu o să mai doară deloc sau o să doară foarte puțin. Treptat trebuie să vezi ce/cine îți face bine și cine nu și să păstrezi pe cât putință doar ce te face să fii liniștit și împăcat. Treptat descoperi că fericirea este atât de la îndemâna noatră dar nu ne dam seama. Nu trebuie să ai tot ca să fii fericit. E suficient să iubești, să te bucuri de ceea ce ești, să trăiești în prezent și să ai răbdare și încredere că toate lucrurile se întâmplă la rândul lor. Astea, și nu numai, duc la o liniște sufletească ce mie una mi-a dat putere de muncă, de învățare, de iubire la un nivel neexperimentat până în prezent.

Știu, poate toate astea sună idealist, sau par niște cuvinte aruncate în vânt în spatele cărora se ascunde o tristețe sau o frustrare sau altceva ce încerc să maschez. Ei bine nu. Nu neg că și eu visez la a-mi face cu jumătatea mea o casuță pe pământ, cu balansoar în grădină și mansarda cu geamuri înclinate spre stele. Nu neg că sunt încă în căutarea drumui profesional și mă “bat” tot felul de gânduri cu privire la asta. Nu neg că sunt încă într-un proces de clădire a încrederii în oameni. Nu neg că mi-e frică să pierd, din diferite motive, persoane din familie sau apropiate mie și lista poate continua. Cred că ce vreau să spun este că în orice moment se poate întâmpla ceva care ne poate da toată viața peste cap, fie că este vorba de o boală, o decepție, o pierdere, o oportunitate, o reușită sau o revelație…iar dacă toate astea se pot întâmpla oricând, ce rost are să ne încălcăm principii “pe moment”, să nu fim spontani, să fim răutăcioși, să nu iertăm, să nu dansăm, să nu spunem “mulțumesc”, să nu (ne) apreciem, să nu facem lucrurile pe care ni le dorim, când dorim?! Am un prieten care de multe ori își ghidează acțiunile după teoria “Mai bine regreți că ai făcut un lucru decât să regreți că nu ai făcut lucrul respectiv.” și cred că e o abordare sănătoasă în cele mai multe cazuri, o abordare care ne poate salva de la a ne trezi peste ani și ani realizând că am pierdut multe, când am fi putut câștiga mult mai multe.

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s