Realitate vs. Romeo si Julieta

Am fost saptamana trecuta la Musicalul “Romeo si Julieta” de la Teatrul National de Opereta pentru ca prietena mea Irina mi-a facut cadou de ziua mea doua bilete. Am fost la piesa si inca de cand am plecat de acasa am avut un feeling compus din flash-backs and memories de cand eram mai mica si mergeam sa o vad pe verisoara mea care era actrita acolo. Totul era altfel. Drumul era in compania lui Adi, nu in compania mamei…nu ca asta ar fi fost o problema ci e un fapt pur si simplu. Peretii pe langa care treceai urcand treptele spre sala nu mai avea aceleasi fotografii inramate si verisoara mea nu mai era nici macar acolo. Decorul holului era schimbat in mare parte. Sala era mult mai mica decat mi-o imaginam eu…dovada ca atunci cand suntem mici automat toate lucurile sunt mult mai mari si asa raman si in amintirea noastra. Piesa a durat 3 ore si a avut momente de varf si momente de declin dar per total a fost o opera pusa in scena intr-un mod grandios, inedit si spectaculor. La inceput m-a deranjat teribil faptul ca actorii aveau lavaliere si ca totul se auzea in boxe ca o inregistrare. Eu vreau sa aud actorii vorbind liber. Vreau sa “aud sunetul” vocii lor cu ecou in toata sala. Asta da o alta dimensiune si un alt feeling publicului si piesei in sine. E o alta apropiere intre public si actori…dar cu toate ca nu m-am obisnuit cu acest lucru am inteles de ce au ales aceasta varianta. Fiind un Musical 90% din reprezentatie erau cantecele..poveste spusa pe melodie iar pentru asta e nevoie de ceva volum…ca publicul sa inteleaga ce si cum se intampla acolo. Un alt lucru pe care l-am gasit ciudat a fost coloana sonora. Solistii din spectacol au interpreta in limba romana textul si muzica adaptate de Miklos Gabor Kerenyi dupa musicalul francez “Romeo et Juliette: de la Haine a l’Amour”, creat de Gerard Presgurvic. A fost ciudat sa aud variantele in limba romana a unor cantece pe care le-am ascultat pe repeat atata timp in 2000-2001 cand le-am descoperit.

In alta ordine de idei, am descoperit ca sunt fan Romeo si Julieta si ca vreau sa cred in Romeo si Julieta, nu superficial si nu la nivelul :” iubitule” este inlocuit de ROMEO si “iubito” de JULIETA. Toti avem nevoie de o o poveste la care sa ne raportam ca fiind “the ultimate love story/proof” si asta a fost prima si cea mai puternica reprezentatie. Cea care a mers cea mai departe la momentul respectiv si cea care a marcat cel mai mult prin sfarsitul ei. Cea care merge adaptata la povestea de dragoste a fiecaruia. Imi place sa cred ca exista o dragoste asa si nu imi place sa spun: “Aia s-au iubit si imediat au murit. daca mai ramaneau impreuna nu mai era iubirea asa mare la nesfarsit.” asa cum o zic unii. Stiu ca e pueril. Stiu ca e pueril sa spui ca dragostea le rezolva pe toate si ca altceva nu conteaza. Poate e…dar poate ca e si incomplet spus. Imi place sa cred ca daca doi oameni se iubesc nu exista lucru care sa le distruga relatia atata timp cat ceea ce simt unul pentru celalalt e viu si e acolo. Imi place sa cred ca daca exista iubire celelalte lucururi se pot rezolva cu incredere, sprijin si toleranta. Imi place sa cred ca nu exista durere atat de mare din partea ambelor persoane in momentul in care lucrurile se rup….si cu toate astea realitatea e alta si imi naruie sperantele si lucrurile in care vreau sa cred cu atata ardoare. E frustrant sa stii ca sunt lucruri pe care nu le poti schimba. E dureros sa vezi doi oameni care se iubesc dar sufera fiecare in perna lui pentru ca unul sau celalalt nu a stiut sau nu a avut curajul sa faca pasul corect. E dureros sa te simti neputincios si sa nu ai cuvinte de alinare. E frustrant ca tu, din afara, sa analizezi tot ce se intampla in jurul tau, oamenilor dragi tie, persoanelor necunoscute din metrou/RATB sau de pe bulevard sau poate chiar parintilor tai si sa nu poti sa iti pastrezi visele. E dureros sa aflii ca dragostea nu e totul. E dureros sa cresti si sa vezi ca in realitate Romeo si Julieta intampina o groaza de alte incercari peste care trec cu brio dar peste care nu pot trece cu brio la nesfarsit. E frustrant sa vezi cum ce ai crezut pana acum incostient…sau tot in ce AI VRUT cu atata ardoare sa crezi nu e tocmai asa. E dureros sa vezi ca “dragostea nu tine de foame” si ca “love -DOESN’T- concur all”. E dureros sa vezi ca nu poti fii puternic la nesfarsit….dar pana la urma suntem OAMENI…nu Dumnezeu care iubeste neconditionat. Si noi avem impresia ca facem asta….si ne place sa credem ca asa este dar “statistic” vorbind lucrurile nu stau asa…pentru ca mai devreme sau mai tarziu simtul nostru de auto-protectie si dragostea de sine se manifesta si pun o bariera, oricat de dureroasa ar fi aceasta bariera si aceasta prapastie brusca…pentru ca ceva tot se intampla cand iti epuizezi resursele fizice, psihice, emotionale…resursele pe care le constientizezi si chiar si pe cele pe care nu le constientizezi.

Da…vreau sa cred in Romeo si Julieta…si povestea in sine, piesa in sine este scrisa maiestuos si e una din operele alea care “nu expira”. Romeo si Julieta sunt reali atata timp cat stim sa ii gasim, sa ii adaptam, sa ii completam. Dragoste exista. Defecte exista si daca dragoste exista ele sunt tolerate, acceptate atata timp cat exista sinceritate. Protectie exista….asa cum exista si motivatii pentru aceasta protectie in momentul in care iti menajezi Romeo-ul sau Julieta de anumite realitati. Limite exista si nu exista…aici poate ca lucrurile depind de circumpstante si de situatii. Dezamagiri exista. Rani exista. Exista si pansamente…pana la un anumit punct. Exista intrebari cu si fara raspunsuri. Exista frustrari. Exista apogeu, dragoste, aripi si zbor nestimulat artificial. Exista batai de inima. Exista fluturi in stomac. Exista suprize placute si neplacute. Exista TOT pentru de aceea se numeste VIATA asta in care avem noi relatiile astea de iubire sau de prietenie…trebuie doar sa stii unde sa incepi, unde sa termini, unde sa faci pauza, unde sa cedezi si unde sa nu o faci…dar stiu ca e greu uneori sa faci toate astea in momentele potrivite fara sa le amesteci si sa le incurci intre ele…

Personal…voi continua sa CRED (sau sa am impresia ca o fac) ca daca iubire este…restul se poate rezolva, atata timp cat suntem dispusi sa ne deschidem neconditionat si sa acceptam la randul nostru ceea ce primim atat de deschis si sincer…Si voi crede asta asa cum cred cu tarie ca exista SUFLET PERECHE…dar despre asta vom vorbi poate alta data…deocamdata va las cu cateva fragmente din muzicalul original…just listen…Enjoy!